Revederea cu marea mă face mereu să zâmbesc, are efectul ăsta asupra mea, poate pentru că încă port în creier și suflet o căruță de amintiri și sentimente ce mă leagă. Sună mult prea siropos să fie așa, dar hai ca mi-o asum, aici vorbim de M-A-R-E.
Ziua de 1 Mai m-a dus la malul Mării Negre, am colindat timp de patru zile prin toate stațiunile și am inspectat cam tot ce se putea, și sincer zic, nu a fost deloc ușor să văd atât de multă cărămidă spartă, atât de multe hoteluri fără geamuri și cu perdele care parcă vor s-o dea la pace, plictisite fiind de atâta fluturat. Îmi vine greu să cred că se pot schimba lucrurile în mai puțin de o lună.
Litoralul românesc înseamnă mai mult decât Mamaia și Vama Veche, cu toate astea sunt primele locuri care îmi vin în cap când mă gândesc la mare, s-a format un reflex prostesc, dar ușor explicabil. Mamaia este stațiunea care a absorbit destul de mulți bani și a început să arate din ce în ce mai bine de câțiva ani încoace. Vama Veche în schimb este apreciată pentru libertate, distracție sub cerul liber și prețuri mici.
În fiecare vară Mamaia strânge bani cât toate celelalte stațiuni adunate la un loc. Asta pentru că în: Mangalia, Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp, Eforie Sud, Eforie Nord și Costinești nu se investesc bani pe cât ar trebui și în momentul în care apar niște fonduri europene, banii sunt aruncați în cel mai stupid mod.
Rămân fidel litoralului românesc, chiar dacă prețurile și serviciile prestate deseori sunt pur și simplu sfidătoare. Sper ca în următorii zece ani să reușim a valorifica potențialul pe care această țară îl are. Un turism de excepție ar resuscita un pic această economie înglodată.
