Am vizionat zilele trecute filmul „The Great Dictator”, un film de excepție produs de Charles Chaplin în 1940. Cu numai 4 ani în urmă (1936) numărul televizoarelor din întreaga lume depășea cu greu 200 de unități, asta ca să se înteleagă clar cam pe unde ne poziționam pe atunci.
Fără dar și poate, discursul lui Charles Chaplin din închierea filmului depășește granițele fantasticului. Nu atât de mult prin faptul că îl vedem pe Chaplin (regele pantomimei) ținând un discurs ireproșabil, cât prin magia cuvintelor alese cum nu se putea mai bine.
Este foarte interesant cum vorbele unor mari oameni expuse acum zeci, sute de ani, sunt perfect valide și astăzi. Evoluăm tehnologic, dar nu și spiritual, asta pare să fie problema cu care ne confruntăm dintotdeauna.
