De mult timp îmi doream să ajung pe Transfăgărășan și abia anul acesta am reușit să găsesc o fereastră deschisă. Da, timpul se pare că este inamicul nostru numărul unu.
Devenim de cele mai multe ori prizonierii rutinei zilnice și asta fără a conștientiza măcar, abia la un moment dat când îți privești reflexia observi crăpături noi ale tenului create de stres și sedentarism. Schimbă-ți stilul de viață dacă te regăsești într-o oarecare măsură! Și acum să revenim…
Ieri s-au împlinit 40 de ani de la inaugurarea celui mai frumos drum din România. Transfăgărășanul a prins formă în patru ani, între 1970-1974, la inițiativa lui Ceaușescu. Pentru sculptatul munților au fost necesare peste 6.500 tone de dinamită, multe vieți au fost sacrificate pentru ca acest traseu să devină posibil.
Traseul este unul excepțional, peisajele sunt extrem de generoase cu oamenii fotografiei. Aerul este unul deosebit de puternic și curat, când îl inspiri te bucuri că este încă gratuit. Singurul motiv de îngrijorare în perspectivă îl reprezintă agitația din ce în ce mai pronunțată. Mai multe mașini înseamnă mai multe persoane și din păcate, mai multe persoane înseamnă mai multe gunoaie, mai multă poluare. Transfăgărășanul a început să atragă extrem de multă lume imediat după afirmația celor de la Top Gear cum că segmentul nostru de drum este cel mai reușit din lume.
Informații utile dacă vrei să vizitezi: Circulația este deschisă în perioada 1 iulie – 31 octombrie a fiecărui an. Viteza recomandată este de numai 40km/h. Nu am semnalat radare pe Transfăgărășan (haha), dar este recomandat să mergeți regulamentar datorită numeroaselor serpentine. Ai grijă să nu îți uiți aparatul foto, ar fi mare păcat să apelezi la camera foto a telefonului și îmbracă-te bine, la cota 2.042 m e mai mult decât răcoare.
frumos, felicitari!