Selfie, probabil unul dintre cele ma folosite cuvinte de la începutul lui 2014. Termenul a fost inclus în dicționarul Oxford în noiembrie anul trecut și a reușit să acapareze o lume întreagă. Este fascinantă viteza cu care se propagă astăzi un trend, la mijlocul lui 2012 selfie-ul era în umbră, ca la numai doi ani distanță să ajungă pe buzele si profilele de socializare de pretutindeni. Primul selfie datează tocmai din 1839, realizat de Robert Cornelius, un pionier al fotografiei. Uite cum din greșeală intri în istorie, se pare că la urma urmei nu este atât de dificil precum pretindea profesorul meu de istorie din copilărie.
Cum era perceput fenomenul când încă nu avea un termen definitoriu?
În urmă cu 3 ani selfie-ul era la un pas de penibil, înainte să faci mișcarea erai nevoit să arunci o privire în jur să te asiguri că e liber, că nu este nimeni în perimetru. Cu 5 ani în urmă era rușinos să îți faci singur fotografii, acum selfie-ul se mănâncă pe pâine și nimeni nu mai are nimic de obiectat. În România selfie-ul a fost asimilat încă de la începuturi cu pițiponceala, asta din cauza densității mari de rățuște pe metru pătrat.
Narcisismul atinge cote maxime astăzi, lumea a devenit din ce în ce mai preocupată de felul în care arată, competiția este acerbă, se dau lupte grele pentru supremație. Haha!
Din cauza selfie-urilor postate în număr neașteptat de mare, cei de la facebook au marit preventiv capacitatea de stocare. O decizie inspirată pentru că se apropie vara, anotimp în care se fac de până la 10x mai multe fotografii.
Selfie-urile se împart în două mari categorii:
1. Reușite
2. Nereușite
Efectele platformelor de socilizare asupra noasră sunt sesizabile, am ajuns să ținem telefonul în mână mai mult decat orice alt obiect. Suntem conectați, dar deconectați, suntem în control, dar în derivă… pentru că înotăm printre pixeli.
Ca și bonus am găsit un montaj cu selfie-uri realizate în cele mai nefavorabile momente.
