Pe 1 iulie se vor împlini 10 ani de la denominarea leului, pare incredibil, nu? Sunt surprins de viteza trecerii timpului, dar parcă mai surprins sunt de cei din jur, care nici în ruptul capului nu renunță la milioane. Au trecut ZECE ani și lumea încă se bâlbâie când vine vorba de mii de lei, bani care în mintea lor încă reprezintă zeci de milioane, treaba asta mă intrigă.
Ne-au fost necesari zece ani pentru a spune 1 leu și nu 10.000 de lei, 10 lei și nu 100.000 de lei, 50 de lei și nu 500.000 de lei, dar milionul rămâne milion. Prag de la care o mare majoritate refuză să mai taie zerouri. Să fie din comoditate sau este o chestie care ține mai mult de psihicul românului, care vorbind în milioane se simte mai înstărit financiar?
Ieri am mers până la BRD-ul de pe I. C. Brătianu, dorind să depun niște bani în contul personal, dau banii operatorului de ghișeu, îi pune în aparat de două ori și spune apoi aproape în șopaptă „Bine, avem X milioane”. Dacă în domeniul bancar încă se mai vorbește în milioane, înseamnă că așa se va vorbi până în momentul în care România va adera la moneda euro (să vezi atunci necaz pentru țărișoara noastră, necaz de altă natură).
Hai că persoanele din mediul rural, persoanele în vârstă sunt de înțeles, dar ceilalți? Chiar atât de dureroasă și dificilă este adaptarea?
Pur și simplu mi se pare bizar că a trecut un deceniu pe lângă noi și încă nu ne-am conformat.
