Mi-am promis că nu voi scrie absolut nimic despre tragedia petrecută în clubul Colectiv, dar iată-mă. În orice caz, nu voi ataca subiectele deja arhicunoscute, nu voi discuta despre cifre și statistici, ci despre efectele generate de această tragedie care a pus în genunchi o țară întreagă.
Am observat că pe noi doar o nenorocire reușește să ne trezească din somn și asta nu este bine. Atunci când drama atinge cote maxime reușim să ne mobilizăm și redescoperim un termen uitat, „comuniune”. Devenim uniți în suferință, iar în afara acestor momente suntem un popor deșirat, un popor ușor de manipulat, un popor care pune etichete, un popor în care interesele personale primează.
Sunt revoltat pe noi toți! Noi suntem cei care am contribuit la fiecare mare dezastru din țara asta, pentru că ne-am pierdut încrederea și rațiunea, pentru că ne considerăm țara o cauză pierdută, pentru că ne lăsăm viețile dominate de aceste caracatițe în costume care ne conduc viețile pe contrasens, pentru că suntem dezbinați, și un popor dezbinat este un popor cu handicap locomotor. Noi am permis cu nonșalanță corupției să existe, noi am dat șpagă când amenda era prea mare. Știu că nu vrei să auzi asta, și știu că refuzi să crezi asta, pentru că noi, teoretic, niciodată nu avem vină.
România s-ar putea schimba dacă am reuși să menținem ochii deschiși. Din respect față de cei care nu mai sunt astăzi printre noi, ține ochii deschiși!
lucrurile bune nu vin usor