Zilele trecute în Constanța am asistat la un moment deosebit de interesant. Mă aflam în pauza de hidratare la o terasă din apropierea gării (nimic interesant până aici). La masa de lângă, lucruri „mari” urmau să se întâmple, mai exact un interviu pentru titulatura de shaormar. O treabă serioasă cu de toate.
Țin minte că la un moment dat chiar m-am întrebat cum ar decurge un interviu pentru postul de shaormar. Întrebarea asta m-a surprins într-o amețeală cauzată de un „long drink” pe banca celor de la Dristor Kebab. Lângă mine erau niște puștoaice lipsite de echilibru, dar extrem de dinamice în glas care își înfingeau unghiile lungi și colorate în câte-o shaorma. Dizgrațios, traumatizant ca să zic așa, și acum am coșmaruri cu treba asta :)).
Revenim la interviul pentru postul de shaormar:
– Să trăiți, pe mine cred că mă așteptați. (spune un băiat subțirel cam pe la 22 de ani, cu pielea arsă de soare și fruntea îngrămădită de riduri)
– Tu chiar ești naiv băiete dacă îți permiți să crezi că ești singurul pe care îl aștept, mai sunt încă patru care urmează să vină! (un „om cu greutate”, undeva la 130 de kilograme, cu o barbă albă scurtă în care își curăță unghile neîncetat, o bâtă de baseball stă sprijinită de scaunul său, parcă pusă la intimidare)
– … eu stau aici aproape.
– Așa și? Zi repede ce știi să faci ca să nu ne irosim timpul.
– Păi… dumneavoastră… shaorma…
– Păi, tu bâlbâit, ai face bine să dai mai repede drumul la limba aia că s-ar putea să se termine interviul înainte să înceapă.
– Nu sunt bâlbâit, m-ați luat dumneavoastră prea tare, nici nu am apucat să iau un loc.
– Și clienții mei cum crezi că te vor lua? Încet, ia zi! Ai mai lucrat în domeniu? Știi să faci shaorma?
– Nu am mai lucrat în domeniu, dar pot învăța.
– Tu crezi că eu am timp de experimete? Deci shaorma nu știi, mici știi să faci? Am și un grătar, poate acolo te descurci.
– Mici? Normal că știu, dar eu am venit pentru shaorma.
– La shaorma sigur nu prinzi locul dacă nu știi. Nu îmi permit să te instruiesc acum și pe lângă asta trebuie să vină un băiat cu experiență din Neptun care le învârte pe degete. Înțelegi tu? Pe degete!
– Bine, atunci pot să stau pe lângă el să învăț cum se face?
– Am 4 oameni pe 5 metri pătrați, unde să stai pe lângă el? Hai că mă obosești! Dacă vrei la grătar te țin o lună cu plata la jumate să vedem cum te descurci. Ce zici, interesat sau nu?
– … da, sigur.
– Mâine la 8 să fii în față acolo, dacă ești băiat serios ajungi și shaormar. Liber!
– Eu stau la două blocuri distanță, nu am cum să întârzii.
– Ai face bine să nu!
– Vă mulțumesc!
Concluzia este una cât se poate de simplă, e greu.
